Revenit... Asa numesc eu noua schimbare produsa in activitatea mea. Doresc cu orice pret sa imi finisez teza mea de doctorat si sa ofer publicului iubitor de cultura si spiritualitate din Moldova si Romania tabloul complet al istoriei relatiilor culturale din perioada interbelica din spatiul nostru.
La inceput au fost multi care si-au pus speranta in mine luînd aceasta temă pentru doctorat, sperind sa cunoasca istoria si anvergura timpului in care a activat marele nostru om de cultura - Gurie Grosu.
De acum voi reveni pe acest blog doar cu istorii despre reusitele mele in acest plan.
marți, 30 martie 2010
luni, 7 septembrie 2009
Am citit o carte ... despre o poveste adevarata
Am citit o carte ... in juma de zi. Avea numai 3 imagini in ea :)
Am eu norocul sa aleg sa citesc cartea care ma face cu totul vulnerabil si sensibil. E vorba de Suferintele Mamei Blondina, o martira a Siberiei. O carte care am luat-o la schimbul de carti organizat de Ceziceu. Ma rog, m-am nimenit printre cei care nu au fost atenti la data eventului, iar Ceziceu a fost atit de amabila ca nu ne-a lasat pe noi doi rataciti fara grija autoarei ideii. Am fost doar eu si Irina de la psihologie, plus Ceziceu. Ca sa vezi, eu cu Irina ne-am nimerit pentru prima data la acest event.
De ce am citit cartea atit de repede???
Pentru ca nu puteam s-o las din miini pentru stilul narativ al deportatei, pt istoriile intimplate si intiparite in minte pentru toti anii care i-a avut. Asa carti nu mi se dezlipesc din miini pina nu ajung pina la capat, dar nu pt a afla finalul, ci pt a aduce un omagiu acelui om pt truda lui de asi pune rindurile pe foaie si pentru suferintele lui indurate. Oricine din noi poate fi in locul ei.
M-a impersionat si pentru ca doamna care povestete, in pofida la tot chinul adunat prin lagarele societice, a mai avut parte sa indure si indiferenta celor dragi, ma refer la fiu ei si nora. Un subiect la care se revine si iar se revine in unele opere. Uneori nu sunt atit de dureroase nici frigurile, nici batjocura celor straini, decit indiferenta celor dragi pe care ii ai.
Avea un ideal in Siberia dna Blondina, eroina cartii, - moartea. Aceste stari de spirit le-a avut fiecare din noi la diferite virste, dar le-am depasit cum am putut. Ceea ce a ajutat-o pe eroina a fost credinta ortodoxa, element care a dus la indepartarea fiului si norei de ea cind a ajuns in Romania.
Trista carte. Este imposibil sa nu lacrimezi cind citesti asa carte. O carte despre istoria unui om, si despre calea fiului care nu trebuie sa o urmam.
Daca ajungeti sa tineti cartea asta in miini pregatiti si un servetel pt lacrimi in buzunar.
....
sâmbătă, 25 iulie 2009
marți, 21 iulie 2009
Daca nu am acces la o arhiva, ma duc la alta :)
E interesant faptul ca aici ma scol singur cam pe la ora 6 dimineata, chiar si de ma culc tirziu. La Chisinau trezirea de dimineata era cea mai dificila.
De data asta mi-am luat pantalonii pt Arhiva Sf. Sinod, ca data trecuta eram in sorti si se sosoteau calugarii pe acolo. Ma tot gindeam de dimineata, cam cite file sa aiba dosarul de la Sf. Sinod, cit de gros e si ce as putea sa fie in el. Dar.... nu a fost sa fie. Seful Arhivei (sunt doar 2 oameni in arhiva Sf. Sinod :)) mi-a spus sa vin miine, ca azi cica il „freaca” un preot de pe Timisoara :). Asa s-a exprimat el. Ma gindisem sa ramin la biblioteca Sf. Sinod sa cer colectia Luminatorului, dar m-am hotarit sa ma duc la arhivele statului (desi ieri am scris in fise data de miine pt a-mi aduce dosarele). Dar am hotarit sa rasfoiesc in continuare inventarele Directiei Generale Politie, ca ieri reusisem sa rasfoiesc pina la anul 1934. Am ajuns la arhiva, am luat inventarele si de aceasta data mai linistit am inceput sa le rasfoiesc (desi aveam impresia ca ziua de azi e pierduta). Si iata ca ajung cu rasfoitul la anul 1938 si dau peste un dosar intreg - Cazul lui Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei. Fericit, am completat o fisa si fuga la persoana responsabila de sala sa-i spun ca asta e cel mai important dosar pe care il vreau si poate e posibil sa mi-l aduca azi. Zadarnica mi+a fost bucuria :) N-a vrut, asa ca miine abia o sa iau dosarul. Dar miine de dimineata tre sa ma duc la Sf. Sinod. Macar acolo pot fotografia, iar la arhivele statului e taxa. Ma gindeam ca as putea sa o fac pe smecherul si sa fotografiez cu telefonul, dar cind mam uitat mai bine in sala aia - patru camere de luat vederi, la fiecare sir de mese, asta ca sa nu faca fiecare ce vrea :).
Am mai gasit inca un dosar legat de Cazul lui Gurie, numai ca in el mai sunt si unele materiale referitor la Visarion Puiu. Gaseam in inventar tot felul de materiale gen: Note informative referitoare la deschiderea unor ziare in Basarabia. Ma gindeam ca as putea sa gasesc atunci si Note informative despre inaugurarea revistei Misionarul in 1936, dar zadarnic. Deci, sa inteleg ca totusi era incredere in biserica in perioada interbelica.
Imi este interesant daca cineva din Moldova a reusit sa vada cumva dosarele astea. Vom vedea, deja ce contin ele :)
Ca sa fie mai clar cu ce se ocupa Directia Generala de Politie - un fel de SIS actual, stringea informatii si le stoca.
Azi posibil sa merg la un film in aer liber spre seara, dar am inteles ca parcul unde se ruleaza filmele e foarte departe si e periculos pe acolo.
Vom vedea :)
De data asta mi-am luat pantalonii pt Arhiva Sf. Sinod, ca data trecuta eram in sorti si se sosoteau calugarii pe acolo. Ma tot gindeam de dimineata, cam cite file sa aiba dosarul de la Sf. Sinod, cit de gros e si ce as putea sa fie in el. Dar.... nu a fost sa fie. Seful Arhivei (sunt doar 2 oameni in arhiva Sf. Sinod :)) mi-a spus sa vin miine, ca azi cica il „freaca” un preot de pe Timisoara :). Asa s-a exprimat el. Ma gindisem sa ramin la biblioteca Sf. Sinod sa cer colectia Luminatorului, dar m-am hotarit sa ma duc la arhivele statului (desi ieri am scris in fise data de miine pt a-mi aduce dosarele). Dar am hotarit sa rasfoiesc in continuare inventarele Directiei Generale Politie, ca ieri reusisem sa rasfoiesc pina la anul 1934. Am ajuns la arhiva, am luat inventarele si de aceasta data mai linistit am inceput sa le rasfoiesc (desi aveam impresia ca ziua de azi e pierduta). Si iata ca ajung cu rasfoitul la anul 1938 si dau peste un dosar intreg - Cazul lui Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei. Fericit, am completat o fisa si fuga la persoana responsabila de sala sa-i spun ca asta e cel mai important dosar pe care il vreau si poate e posibil sa mi-l aduca azi. Zadarnica mi+a fost bucuria :) N-a vrut, asa ca miine abia o sa iau dosarul. Dar miine de dimineata tre sa ma duc la Sf. Sinod. Macar acolo pot fotografia, iar la arhivele statului e taxa. Ma gindeam ca as putea sa o fac pe smecherul si sa fotografiez cu telefonul, dar cind mam uitat mai bine in sala aia - patru camere de luat vederi, la fiecare sir de mese, asta ca sa nu faca fiecare ce vrea :).
Am mai gasit inca un dosar legat de Cazul lui Gurie, numai ca in el mai sunt si unele materiale referitor la Visarion Puiu. Gaseam in inventar tot felul de materiale gen: Note informative referitoare la deschiderea unor ziare in Basarabia. Ma gindeam ca as putea sa gasesc atunci si Note informative despre inaugurarea revistei Misionarul in 1936, dar zadarnic. Deci, sa inteleg ca totusi era incredere in biserica in perioada interbelica.
Imi este interesant daca cineva din Moldova a reusit sa vada cumva dosarele astea. Vom vedea, deja ce contin ele :)
Ca sa fie mai clar cu ce se ocupa Directia Generala de Politie - un fel de SIS actual, stringea informatii si le stoca.
Azi posibil sa merg la un film in aer liber spre seara, dar am inteles ca parcul unde se ruleaza filmele e foarte departe si e periculos pe acolo.
Vom vedea :)
luni, 20 iulie 2009
Despre foamete intro librarie din Bucuresti
Reveneam de la Arhivele Statului cind mi-am zis sa trec pe la librarie. Intrucit aveam in cale libraria Mihai Eminescu, de linga universitate, am hotarit sa intru.
Am intrat cu gindul sa caut cartea lui Boris Buzila aparuta acum in 2009. Dar nu era, si am decis sa mai casc gura printre cartile care erau acolo. Trecind cu ochii la raftul dintre Filosofie si Istorie am zarit Cartea foametei, un volum semnat de Larisa Turea. M-am uitat in ea si am ramas surprins sa gasesc in istorii ale celor care au supravetuit pe linga documente de arhiva. Era o istorioara a unui om ce avea numele de familie asemanator cu a unui coleg si era chiar din satul din care era colegul meu. Erau unele memorii ale lui Ion Candu din Vasieni.
M-am intristat si greoi am ajuns acasa, parca eram umilita de vorbele urite ale cuiva. Foamea care o simteam atunci (luasem doar un ceai de dimineata) pe loc a disparut si am inceput a ma simti aiurea.
Au fost lucruri urite atunci.
Am intrat cu gindul sa caut cartea lui Boris Buzila aparuta acum in 2009. Dar nu era, si am decis sa mai casc gura printre cartile care erau acolo. Trecind cu ochii la raftul dintre Filosofie si Istorie am zarit Cartea foametei, un volum semnat de Larisa Turea. M-am uitat in ea si am ramas surprins sa gasesc in istorii ale celor care au supravetuit pe linga documente de arhiva. Era o istorioara a unui om ce avea numele de familie asemanator cu a unui coleg si era chiar din satul din care era colegul meu. Erau unele memorii ale lui Ion Candu din Vasieni.
M-am intristat si greoi am ajuns acasa, parca eram umilita de vorbele urite ale cuiva. Foamea care o simteam atunci (luasem doar un ceai de dimineata) pe loc a disparut si am inceput a ma simti aiurea.
Au fost lucruri urite atunci.
La Bucuresti prin arhive
Ei iata ca am ajuns eu si la Bucuresti in cautarea documentelor de arhiva despre marele Mitropolit al Basarabiei - Gurie Grosu.
Desi am ajuns de miercuri, am reusit sa vizitez deja unele arhive. Cei drept inca nu am avut acces la documente, insa cred ca miine voi explora primele acte.
Am avut parte de experiente diferite aici in comunicarea cu oamenii, si sa fiu sincer, nu stiu ce as fi facut daca nu era cu mine colegul si prietenul la care stau. Am intilnit oameni binevoitori, care au parasit incaperea racoroasa si aerisita de aer conditionat ca sa ne arate cum sa ajungem la manastirea unde se afla Sfintul Sinod (afara era foarte, foarte cald), si oameni foarte putin binevoitori care m-au invinuit chiar de spionaj pt Rusia.
Intrun final, am vizitat deja Sfintul Sinod, Biblioteca Institutului Iorga si Arhivele Statului. Am vizitat si Manastirea Cernica unde am gasit mormintul mitropolitului. Numai ca l-am gasit in indiferenta si intre oameni slabi cu duhul. La manastire doar un preot mi-a zis ca a auzit despre Gurie. Altii mai in virsta mi-au spus numai ca ei nu stiu si ca nu sunt demult la manastire.
Locurile unde este manastirea sunt foarte frumoase. Este foarte asemanatoare cu ale Manastirii Noul Neamt de la Chitcani, si acum imi dau seama de ce Mitropolitul a ales sa se retraga anume la aceasta manastire (la Man. Noul Neamt Gurie s-a calugarit).
Am reusit duminica sa ma intilniesc cu un vechi cunoscut care mi-a dat sfaturi de folos pentru cercetarea mea, chiar foarte de folos as zice eu. Azi, la Arhivele Statului am rasfoit Inventarele Politiei si Securitatii, unde am gasit dosare interesante. Despre Gurie in inventar nu am gasit nimic, dar sunt sigur ca in dosare trebuie sa fie si despre el, odata ce unele dosare se refera la evenimente organizate chiar de mitropolit.
Update: 19.49 :))))))))))
Ziceam ca am fost la Manastirea Cernica, iar despre locul exact al inmormintarii lui Gurie stiam dintr-o fotografie din revista Luminatorul, revista a Mitropoliei Basarabiei facuta de unii preoti ai mitropoliei respective fiind in vizita la Cernica. Ajuns la cimitir, am tot intrebat de calucari dar in zadar. Toti imi ziceau sa intreb de oamenii care fac gropile acolo. Pina la urma gasisem locul, desi aveam impresia ca cei de acolo nici nu stiau cine este inmormintat in cimitirul manastirii (care este unul mic, mic in comparatie cu Cimitirul Doina) :).
Pe cruce erau doar anul nasterii si cel al mortii, fara a preciza o data anumita. Speranta mea era sa vad data nasterii, care e 2 ianuarie si nu 1 ianuarie, data mentionata in toate enciclopediile si scrierile istorice despre Gurie. Dar iata ca ajung sa mai descopar ceva, si anume ca Gurie s-a nascut in 1876. Evident, este gresit anul, corect fiind 1877, si aceasta demostreaza cit de bine cunosteau cei de la manastire biografia mitropolitului.
La Sfintul Sinod, care se afla in incinta Manastirii Antim, manastire in care s-a cintat prohodul mitropolitului, mi-au zis ca s-a pastrat doar Dosarul de numire lui Gurie ca Arhiepiscop al Chisinaului, dar am inteles ca asta nu e tot.
Urmeaza sa vad miine.
Desi am ajuns de miercuri, am reusit sa vizitez deja unele arhive. Cei drept inca nu am avut acces la documente, insa cred ca miine voi explora primele acte.
Am avut parte de experiente diferite aici in comunicarea cu oamenii, si sa fiu sincer, nu stiu ce as fi facut daca nu era cu mine colegul si prietenul la care stau. Am intilnit oameni binevoitori, care au parasit incaperea racoroasa si aerisita de aer conditionat ca sa ne arate cum sa ajungem la manastirea unde se afla Sfintul Sinod (afara era foarte, foarte cald), si oameni foarte putin binevoitori care m-au invinuit chiar de spionaj pt Rusia.
Intrun final, am vizitat deja Sfintul Sinod, Biblioteca Institutului Iorga si Arhivele Statului. Am vizitat si Manastirea Cernica unde am gasit mormintul mitropolitului. Numai ca l-am gasit in indiferenta si intre oameni slabi cu duhul. La manastire doar un preot mi-a zis ca a auzit despre Gurie. Altii mai in virsta mi-au spus numai ca ei nu stiu si ca nu sunt demult la manastire.
Locurile unde este manastirea sunt foarte frumoase. Este foarte asemanatoare cu ale Manastirii Noul Neamt de la Chitcani, si acum imi dau seama de ce Mitropolitul a ales sa se retraga anume la aceasta manastire (la Man. Noul Neamt Gurie s-a calugarit).
Am reusit duminica sa ma intilniesc cu un vechi cunoscut care mi-a dat sfaturi de folos pentru cercetarea mea, chiar foarte de folos as zice eu. Azi, la Arhivele Statului am rasfoit Inventarele Politiei si Securitatii, unde am gasit dosare interesante. Despre Gurie in inventar nu am gasit nimic, dar sunt sigur ca in dosare trebuie sa fie si despre el, odata ce unele dosare se refera la evenimente organizate chiar de mitropolit.
Update: 19.49 :))))))))))
Ziceam ca am fost la Manastirea Cernica, iar despre locul exact al inmormintarii lui Gurie stiam dintr-o fotografie din revista Luminatorul, revista a Mitropoliei Basarabiei facuta de unii preoti ai mitropoliei respective fiind in vizita la Cernica. Ajuns la cimitir, am tot intrebat de calucari dar in zadar. Toti imi ziceau sa intreb de oamenii care fac gropile acolo. Pina la urma gasisem locul, desi aveam impresia ca cei de acolo nici nu stiau cine este inmormintat in cimitirul manastirii (care este unul mic, mic in comparatie cu Cimitirul Doina) :).
Pe cruce erau doar anul nasterii si cel al mortii, fara a preciza o data anumita. Speranta mea era sa vad data nasterii, care e 2 ianuarie si nu 1 ianuarie, data mentionata in toate enciclopediile si scrierile istorice despre Gurie. Dar iata ca ajung sa mai descopar ceva, si anume ca Gurie s-a nascut in 1876. Evident, este gresit anul, corect fiind 1877, si aceasta demostreaza cit de bine cunosteau cei de la manastire biografia mitropolitului.
La Sfintul Sinod, care se afla in incinta Manastirii Antim, manastire in care s-a cintat prohodul mitropolitului, mi-au zis ca s-a pastrat doar Dosarul de numire lui Gurie ca Arhiepiscop al Chisinaului, dar am inteles ca asta nu e tot.
Urmeaza sa vad miine.
luni, 13 aprilie 2009
In sfirsit vorbe
Orice vizitator se va uita pe acest blog va spune: tare plictisitorrrr. Dar sa stiti ca si eu ma plictisesc uneori scriind, dar de fapt mai mult gindind - pt ca eu mai mult gindesc ce ar trebuie sa scriu decit scriu.
Da, vizitatorii ar putea zice cit de plictisit este un reprezentant al unei organizatii neguvernamentale. Veti putea crede ca este plictisitoare intreaga societate civila din Moldova. Da, asa este. Plictisitoare si ignoranta.
Crunta constatare, dar așa este. Dar nu e numai vina ei. O societate civila este vioaie daca are conditii unde sa invioreze oamenii. Daca va veti uita asupra parcursului dezvoltarii societatii civile sunt anumite zvicniri si avinturi. Dupa care urmeaza o involutie. Exact ca si coloana infinitului de Brincusi. Dupa o evolutie puternica urmeaza o involutie. Si tot asa.
Dar spuneam ca depinde de societate și de oamenii din jurul societatii civile. Si asta pt ca ONG-urile vin sa ajute la depasirea problemelor cu care se confrunta oamenii, societatea, statul, sistemul.
Dupa 7 aprilie totul a devenit palid. Deja avem si noi un 11 septembrie, putem sa ne mindrim. Dar pe naiba cu asa mindrie, pt ca ceea ce s-a intimplat e in defavoarea binelui unei societati, unei societati infometate de informatie și adevar. Spuneam intun postul precedent sa tinem un nimut de reculegere pt democratia din R. Moldova.
Dar ce avem nu se poate numi deloc democratie. Este democratie dirijata, o forma de a arata comunitatii internationale ca guvernul este democratic, iar cetatenii nu simt democratia, nu simt viata lor democratica.
Institutiile guvernamentale nu sunt independente, nici institutiile judecatoresti. Ei nu mai reprezinta poporul, ci doar partidul. Disparitia tinerilor in strada, indiferent daca ai fost pe 7 aprilie la Parlament si Presidentie, si ulterior maltratarea inumana a acestora de catre fortele de ordine fara ca tinarul macar sa stie pt ce. Cum sa mai avem incredere in propria politie?? Cum sa mai avem incredere in fortele de ordine, cind ele in loc sa pazeasca tinerii, ei ii agreseaza ? Si daca treceam si eu pe linga Guvern pe 8 aprilie? Ma luau si pe mine? Este anormal. Anormal este faptul ca MAI nu spune numarul celor arestati, maltratati si detinuti dupa protestul din 7 aprilie. Interesant, pt ce mai avem nevoie de un asa minister care ne aresteaza in plina strada, fara probe, ne tortureaza? Pt ce mai platim unui asemenea minister? Pt ce institutiile de invatamint sa suporte cheltuielie in urma distrugerii Parlamentului si Presidentie?? Poate mai bine MAI sa suporte cheltuielile pt ca nu le-au protejat cum trebuie. De ce președinele tarii, care este presedintele a intregii populatii, nu doar a celei care l-a ales, ia asa hotariri nechibzuite si negindite?
De ce? Sunt intrebari la care nu stiu daca vom afla vreodata raspuns, pt ca asa se comporta un regim totalitar, iar comportamentul presedintelui nu e deloc adecvat unui presedinte de tara, ci mai degraba seamana cu a unui lider autoritar, care considera R. MOldova ca ograda sa. Ce vrea asta si face, invinuieste pe cine vrea, cum vrea, fara probe, pt ca asa crede el, este sustinut de institutiile de forta si juridice. Si na, asta e democratia in ograda lui Voronin.
Dar sa ne intoarcem la societatea civila din Moldova. Ce poate sa faca ea? Infricosata de actiunile de intimidare si agresive ale autoritatilor, societatea civila trebuie sa se intoarca spre oameni, spre necesitatile oamenilor. Si sa lase autoritatile sa se joace de-a democratia si lupta contra dusmanilor. Era un avantaj daca demostrai finantatorilor ca ai sprijinul autoritatilor in realizarea unui anumit proiect. Acum ne lipsim de acest avantaj și lucram doar pt oameni, nu pt institutii, pt ca nu mai avem incredere in institutii. Din pacate.
Da, vizitatorii ar putea zice cit de plictisit este un reprezentant al unei organizatii neguvernamentale. Veti putea crede ca este plictisitoare intreaga societate civila din Moldova. Da, asa este. Plictisitoare si ignoranta.
Crunta constatare, dar așa este. Dar nu e numai vina ei. O societate civila este vioaie daca are conditii unde sa invioreze oamenii. Daca va veti uita asupra parcursului dezvoltarii societatii civile sunt anumite zvicniri si avinturi. Dupa care urmeaza o involutie. Exact ca si coloana infinitului de Brincusi. Dupa o evolutie puternica urmeaza o involutie. Si tot asa.
Dar spuneam ca depinde de societate și de oamenii din jurul societatii civile. Si asta pt ca ONG-urile vin sa ajute la depasirea problemelor cu care se confrunta oamenii, societatea, statul, sistemul.
Dupa 7 aprilie totul a devenit palid. Deja avem si noi un 11 septembrie, putem sa ne mindrim. Dar pe naiba cu asa mindrie, pt ca ceea ce s-a intimplat e in defavoarea binelui unei societati, unei societati infometate de informatie și adevar. Spuneam intun postul precedent sa tinem un nimut de reculegere pt democratia din R. Moldova.
Dar ce avem nu se poate numi deloc democratie. Este democratie dirijata, o forma de a arata comunitatii internationale ca guvernul este democratic, iar cetatenii nu simt democratia, nu simt viata lor democratica.
Institutiile guvernamentale nu sunt independente, nici institutiile judecatoresti. Ei nu mai reprezinta poporul, ci doar partidul. Disparitia tinerilor in strada, indiferent daca ai fost pe 7 aprilie la Parlament si Presidentie, si ulterior maltratarea inumana a acestora de catre fortele de ordine fara ca tinarul macar sa stie pt ce. Cum sa mai avem incredere in propria politie?? Cum sa mai avem incredere in fortele de ordine, cind ele in loc sa pazeasca tinerii, ei ii agreseaza ? Si daca treceam si eu pe linga Guvern pe 8 aprilie? Ma luau si pe mine? Este anormal. Anormal este faptul ca MAI nu spune numarul celor arestati, maltratati si detinuti dupa protestul din 7 aprilie. Interesant, pt ce mai avem nevoie de un asa minister care ne aresteaza in plina strada, fara probe, ne tortureaza? Pt ce mai platim unui asemenea minister? Pt ce institutiile de invatamint sa suporte cheltuielie in urma distrugerii Parlamentului si Presidentie?? Poate mai bine MAI sa suporte cheltuielile pt ca nu le-au protejat cum trebuie. De ce președinele tarii, care este presedintele a intregii populatii, nu doar a celei care l-a ales, ia asa hotariri nechibzuite si negindite?
De ce? Sunt intrebari la care nu stiu daca vom afla vreodata raspuns, pt ca asa se comporta un regim totalitar, iar comportamentul presedintelui nu e deloc adecvat unui presedinte de tara, ci mai degraba seamana cu a unui lider autoritar, care considera R. MOldova ca ograda sa. Ce vrea asta si face, invinuieste pe cine vrea, cum vrea, fara probe, pt ca asa crede el, este sustinut de institutiile de forta si juridice. Si na, asta e democratia in ograda lui Voronin.
Dar sa ne intoarcem la societatea civila din Moldova. Ce poate sa faca ea? Infricosata de actiunile de intimidare si agresive ale autoritatilor, societatea civila trebuie sa se intoarca spre oameni, spre necesitatile oamenilor. Si sa lase autoritatile sa se joace de-a democratia si lupta contra dusmanilor. Era un avantaj daca demostrai finantatorilor ca ai sprijinul autoritatilor in realizarea unui anumit proiect. Acum ne lipsim de acest avantaj și lucram doar pt oameni, nu pt institutii, pt ca nu mai avem incredere in institutii. Din pacate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
