Reveneam de la Arhivele Statului cind mi-am zis sa trec pe la librarie. Intrucit aveam in cale libraria Mihai Eminescu, de linga universitate, am hotarit sa intru.
Am intrat cu gindul sa caut cartea lui Boris Buzila aparuta acum in 2009. Dar nu era, si am decis sa mai casc gura printre cartile care erau acolo. Trecind cu ochii la raftul dintre Filosofie si Istorie am zarit Cartea foametei, un volum semnat de Larisa Turea. M-am uitat in ea si am ramas surprins sa gasesc in istorii ale celor care au supravetuit pe linga documente de arhiva. Era o istorioara a unui om ce avea numele de familie asemanator cu a unui coleg si era chiar din satul din care era colegul meu. Erau unele memorii ale lui Ion Candu din Vasieni.
M-am intristat si greoi am ajuns acasa, parca eram umilita de vorbele urite ale cuiva. Foamea care o simteam atunci (luasem doar un ceai de dimineata) pe loc a disparut si am inceput a ma simti aiurea.
Au fost lucruri urite atunci.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am citit si eu citeva istorii din aceasta carte! Sincera sa fiu, cred ca as fi cazut intr-o depresie grava daca as fi citit mai multe!
RăspundețiȘtergereCred ca nici lui Steven Spielberg nu i-ar ajunge fantezie sa produca asa cosmaruri cum au facut-o unii lideri schiezofrenici cu politicile lor! Cite o data stau si ma gindesc cit de blestemati au fost ei, cred ca trebuie sa se pirjoleascas in talpa iadului!!!
Ghenadie Mersi :)
RăspundețiȘtergere