sâmbătă, 25 iulie 2009
marți, 21 iulie 2009
Daca nu am acces la o arhiva, ma duc la alta :)
E interesant faptul ca aici ma scol singur cam pe la ora 6 dimineata, chiar si de ma culc tirziu. La Chisinau trezirea de dimineata era cea mai dificila.
De data asta mi-am luat pantalonii pt Arhiva Sf. Sinod, ca data trecuta eram in sorti si se sosoteau calugarii pe acolo. Ma tot gindeam de dimineata, cam cite file sa aiba dosarul de la Sf. Sinod, cit de gros e si ce as putea sa fie in el. Dar.... nu a fost sa fie. Seful Arhivei (sunt doar 2 oameni in arhiva Sf. Sinod :)) mi-a spus sa vin miine, ca azi cica il „freaca” un preot de pe Timisoara :). Asa s-a exprimat el. Ma gindisem sa ramin la biblioteca Sf. Sinod sa cer colectia Luminatorului, dar m-am hotarit sa ma duc la arhivele statului (desi ieri am scris in fise data de miine pt a-mi aduce dosarele). Dar am hotarit sa rasfoiesc in continuare inventarele Directiei Generale Politie, ca ieri reusisem sa rasfoiesc pina la anul 1934. Am ajuns la arhiva, am luat inventarele si de aceasta data mai linistit am inceput sa le rasfoiesc (desi aveam impresia ca ziua de azi e pierduta). Si iata ca ajung cu rasfoitul la anul 1938 si dau peste un dosar intreg - Cazul lui Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei. Fericit, am completat o fisa si fuga la persoana responsabila de sala sa-i spun ca asta e cel mai important dosar pe care il vreau si poate e posibil sa mi-l aduca azi. Zadarnica mi+a fost bucuria :) N-a vrut, asa ca miine abia o sa iau dosarul. Dar miine de dimineata tre sa ma duc la Sf. Sinod. Macar acolo pot fotografia, iar la arhivele statului e taxa. Ma gindeam ca as putea sa o fac pe smecherul si sa fotografiez cu telefonul, dar cind mam uitat mai bine in sala aia - patru camere de luat vederi, la fiecare sir de mese, asta ca sa nu faca fiecare ce vrea :).
Am mai gasit inca un dosar legat de Cazul lui Gurie, numai ca in el mai sunt si unele materiale referitor la Visarion Puiu. Gaseam in inventar tot felul de materiale gen: Note informative referitoare la deschiderea unor ziare in Basarabia. Ma gindeam ca as putea sa gasesc atunci si Note informative despre inaugurarea revistei Misionarul in 1936, dar zadarnic. Deci, sa inteleg ca totusi era incredere in biserica in perioada interbelica.
Imi este interesant daca cineva din Moldova a reusit sa vada cumva dosarele astea. Vom vedea, deja ce contin ele :)
Ca sa fie mai clar cu ce se ocupa Directia Generala de Politie - un fel de SIS actual, stringea informatii si le stoca.
Azi posibil sa merg la un film in aer liber spre seara, dar am inteles ca parcul unde se ruleaza filmele e foarte departe si e periculos pe acolo.
Vom vedea :)
De data asta mi-am luat pantalonii pt Arhiva Sf. Sinod, ca data trecuta eram in sorti si se sosoteau calugarii pe acolo. Ma tot gindeam de dimineata, cam cite file sa aiba dosarul de la Sf. Sinod, cit de gros e si ce as putea sa fie in el. Dar.... nu a fost sa fie. Seful Arhivei (sunt doar 2 oameni in arhiva Sf. Sinod :)) mi-a spus sa vin miine, ca azi cica il „freaca” un preot de pe Timisoara :). Asa s-a exprimat el. Ma gindisem sa ramin la biblioteca Sf. Sinod sa cer colectia Luminatorului, dar m-am hotarit sa ma duc la arhivele statului (desi ieri am scris in fise data de miine pt a-mi aduce dosarele). Dar am hotarit sa rasfoiesc in continuare inventarele Directiei Generale Politie, ca ieri reusisem sa rasfoiesc pina la anul 1934. Am ajuns la arhiva, am luat inventarele si de aceasta data mai linistit am inceput sa le rasfoiesc (desi aveam impresia ca ziua de azi e pierduta). Si iata ca ajung cu rasfoitul la anul 1938 si dau peste un dosar intreg - Cazul lui Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei. Fericit, am completat o fisa si fuga la persoana responsabila de sala sa-i spun ca asta e cel mai important dosar pe care il vreau si poate e posibil sa mi-l aduca azi. Zadarnica mi+a fost bucuria :) N-a vrut, asa ca miine abia o sa iau dosarul. Dar miine de dimineata tre sa ma duc la Sf. Sinod. Macar acolo pot fotografia, iar la arhivele statului e taxa. Ma gindeam ca as putea sa o fac pe smecherul si sa fotografiez cu telefonul, dar cind mam uitat mai bine in sala aia - patru camere de luat vederi, la fiecare sir de mese, asta ca sa nu faca fiecare ce vrea :).
Am mai gasit inca un dosar legat de Cazul lui Gurie, numai ca in el mai sunt si unele materiale referitor la Visarion Puiu. Gaseam in inventar tot felul de materiale gen: Note informative referitoare la deschiderea unor ziare in Basarabia. Ma gindeam ca as putea sa gasesc atunci si Note informative despre inaugurarea revistei Misionarul in 1936, dar zadarnic. Deci, sa inteleg ca totusi era incredere in biserica in perioada interbelica.
Imi este interesant daca cineva din Moldova a reusit sa vada cumva dosarele astea. Vom vedea, deja ce contin ele :)
Ca sa fie mai clar cu ce se ocupa Directia Generala de Politie - un fel de SIS actual, stringea informatii si le stoca.
Azi posibil sa merg la un film in aer liber spre seara, dar am inteles ca parcul unde se ruleaza filmele e foarte departe si e periculos pe acolo.
Vom vedea :)
luni, 20 iulie 2009
Despre foamete intro librarie din Bucuresti
Reveneam de la Arhivele Statului cind mi-am zis sa trec pe la librarie. Intrucit aveam in cale libraria Mihai Eminescu, de linga universitate, am hotarit sa intru.
Am intrat cu gindul sa caut cartea lui Boris Buzila aparuta acum in 2009. Dar nu era, si am decis sa mai casc gura printre cartile care erau acolo. Trecind cu ochii la raftul dintre Filosofie si Istorie am zarit Cartea foametei, un volum semnat de Larisa Turea. M-am uitat in ea si am ramas surprins sa gasesc in istorii ale celor care au supravetuit pe linga documente de arhiva. Era o istorioara a unui om ce avea numele de familie asemanator cu a unui coleg si era chiar din satul din care era colegul meu. Erau unele memorii ale lui Ion Candu din Vasieni.
M-am intristat si greoi am ajuns acasa, parca eram umilita de vorbele urite ale cuiva. Foamea care o simteam atunci (luasem doar un ceai de dimineata) pe loc a disparut si am inceput a ma simti aiurea.
Au fost lucruri urite atunci.
Am intrat cu gindul sa caut cartea lui Boris Buzila aparuta acum in 2009. Dar nu era, si am decis sa mai casc gura printre cartile care erau acolo. Trecind cu ochii la raftul dintre Filosofie si Istorie am zarit Cartea foametei, un volum semnat de Larisa Turea. M-am uitat in ea si am ramas surprins sa gasesc in istorii ale celor care au supravetuit pe linga documente de arhiva. Era o istorioara a unui om ce avea numele de familie asemanator cu a unui coleg si era chiar din satul din care era colegul meu. Erau unele memorii ale lui Ion Candu din Vasieni.
M-am intristat si greoi am ajuns acasa, parca eram umilita de vorbele urite ale cuiva. Foamea care o simteam atunci (luasem doar un ceai de dimineata) pe loc a disparut si am inceput a ma simti aiurea.
Au fost lucruri urite atunci.
La Bucuresti prin arhive
Ei iata ca am ajuns eu si la Bucuresti in cautarea documentelor de arhiva despre marele Mitropolit al Basarabiei - Gurie Grosu.
Desi am ajuns de miercuri, am reusit sa vizitez deja unele arhive. Cei drept inca nu am avut acces la documente, insa cred ca miine voi explora primele acte.
Am avut parte de experiente diferite aici in comunicarea cu oamenii, si sa fiu sincer, nu stiu ce as fi facut daca nu era cu mine colegul si prietenul la care stau. Am intilnit oameni binevoitori, care au parasit incaperea racoroasa si aerisita de aer conditionat ca sa ne arate cum sa ajungem la manastirea unde se afla Sfintul Sinod (afara era foarte, foarte cald), si oameni foarte putin binevoitori care m-au invinuit chiar de spionaj pt Rusia.
Intrun final, am vizitat deja Sfintul Sinod, Biblioteca Institutului Iorga si Arhivele Statului. Am vizitat si Manastirea Cernica unde am gasit mormintul mitropolitului. Numai ca l-am gasit in indiferenta si intre oameni slabi cu duhul. La manastire doar un preot mi-a zis ca a auzit despre Gurie. Altii mai in virsta mi-au spus numai ca ei nu stiu si ca nu sunt demult la manastire.
Locurile unde este manastirea sunt foarte frumoase. Este foarte asemanatoare cu ale Manastirii Noul Neamt de la Chitcani, si acum imi dau seama de ce Mitropolitul a ales sa se retraga anume la aceasta manastire (la Man. Noul Neamt Gurie s-a calugarit).
Am reusit duminica sa ma intilniesc cu un vechi cunoscut care mi-a dat sfaturi de folos pentru cercetarea mea, chiar foarte de folos as zice eu. Azi, la Arhivele Statului am rasfoit Inventarele Politiei si Securitatii, unde am gasit dosare interesante. Despre Gurie in inventar nu am gasit nimic, dar sunt sigur ca in dosare trebuie sa fie si despre el, odata ce unele dosare se refera la evenimente organizate chiar de mitropolit.
Update: 19.49 :))))))))))
Ziceam ca am fost la Manastirea Cernica, iar despre locul exact al inmormintarii lui Gurie stiam dintr-o fotografie din revista Luminatorul, revista a Mitropoliei Basarabiei facuta de unii preoti ai mitropoliei respective fiind in vizita la Cernica. Ajuns la cimitir, am tot intrebat de calucari dar in zadar. Toti imi ziceau sa intreb de oamenii care fac gropile acolo. Pina la urma gasisem locul, desi aveam impresia ca cei de acolo nici nu stiau cine este inmormintat in cimitirul manastirii (care este unul mic, mic in comparatie cu Cimitirul Doina) :).
Pe cruce erau doar anul nasterii si cel al mortii, fara a preciza o data anumita. Speranta mea era sa vad data nasterii, care e 2 ianuarie si nu 1 ianuarie, data mentionata in toate enciclopediile si scrierile istorice despre Gurie. Dar iata ca ajung sa mai descopar ceva, si anume ca Gurie s-a nascut in 1876. Evident, este gresit anul, corect fiind 1877, si aceasta demostreaza cit de bine cunosteau cei de la manastire biografia mitropolitului.
La Sfintul Sinod, care se afla in incinta Manastirii Antim, manastire in care s-a cintat prohodul mitropolitului, mi-au zis ca s-a pastrat doar Dosarul de numire lui Gurie ca Arhiepiscop al Chisinaului, dar am inteles ca asta nu e tot.
Urmeaza sa vad miine.
Desi am ajuns de miercuri, am reusit sa vizitez deja unele arhive. Cei drept inca nu am avut acces la documente, insa cred ca miine voi explora primele acte.
Am avut parte de experiente diferite aici in comunicarea cu oamenii, si sa fiu sincer, nu stiu ce as fi facut daca nu era cu mine colegul si prietenul la care stau. Am intilnit oameni binevoitori, care au parasit incaperea racoroasa si aerisita de aer conditionat ca sa ne arate cum sa ajungem la manastirea unde se afla Sfintul Sinod (afara era foarte, foarte cald), si oameni foarte putin binevoitori care m-au invinuit chiar de spionaj pt Rusia.
Intrun final, am vizitat deja Sfintul Sinod, Biblioteca Institutului Iorga si Arhivele Statului. Am vizitat si Manastirea Cernica unde am gasit mormintul mitropolitului. Numai ca l-am gasit in indiferenta si intre oameni slabi cu duhul. La manastire doar un preot mi-a zis ca a auzit despre Gurie. Altii mai in virsta mi-au spus numai ca ei nu stiu si ca nu sunt demult la manastire.
Locurile unde este manastirea sunt foarte frumoase. Este foarte asemanatoare cu ale Manastirii Noul Neamt de la Chitcani, si acum imi dau seama de ce Mitropolitul a ales sa se retraga anume la aceasta manastire (la Man. Noul Neamt Gurie s-a calugarit).
Am reusit duminica sa ma intilniesc cu un vechi cunoscut care mi-a dat sfaturi de folos pentru cercetarea mea, chiar foarte de folos as zice eu. Azi, la Arhivele Statului am rasfoit Inventarele Politiei si Securitatii, unde am gasit dosare interesante. Despre Gurie in inventar nu am gasit nimic, dar sunt sigur ca in dosare trebuie sa fie si despre el, odata ce unele dosare se refera la evenimente organizate chiar de mitropolit.
Update: 19.49 :))))))))))
Ziceam ca am fost la Manastirea Cernica, iar despre locul exact al inmormintarii lui Gurie stiam dintr-o fotografie din revista Luminatorul, revista a Mitropoliei Basarabiei facuta de unii preoti ai mitropoliei respective fiind in vizita la Cernica. Ajuns la cimitir, am tot intrebat de calucari dar in zadar. Toti imi ziceau sa intreb de oamenii care fac gropile acolo. Pina la urma gasisem locul, desi aveam impresia ca cei de acolo nici nu stiau cine este inmormintat in cimitirul manastirii (care este unul mic, mic in comparatie cu Cimitirul Doina) :).
Pe cruce erau doar anul nasterii si cel al mortii, fara a preciza o data anumita. Speranta mea era sa vad data nasterii, care e 2 ianuarie si nu 1 ianuarie, data mentionata in toate enciclopediile si scrierile istorice despre Gurie. Dar iata ca ajung sa mai descopar ceva, si anume ca Gurie s-a nascut in 1876. Evident, este gresit anul, corect fiind 1877, si aceasta demostreaza cit de bine cunosteau cei de la manastire biografia mitropolitului.
La Sfintul Sinod, care se afla in incinta Manastirii Antim, manastire in care s-a cintat prohodul mitropolitului, mi-au zis ca s-a pastrat doar Dosarul de numire lui Gurie ca Arhiepiscop al Chisinaului, dar am inteles ca asta nu e tot.
Urmeaza sa vad miine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
