Gindesc, deci gindesc :)

Astazi mam simtit altfel decit in celalte zile. Am tremurat de dimineata, mam umplut de ciuda la amiaza, am continuat tare agitat dupa amiaza, seara am zgirbulit oleak, apoi am avut o discutie tare interesante si ..... am simtit eliberarea... descatusarea mintala.

In pofida faptului ca mam culcat aseara la 5, si mam sculat la 7, (de citeva zile nu vad diferenta dintre a te culca la 9 sau la 4 sau 5, doar ca reuesti mai multe) aveam dispozitie si cit de straniu pt mine - aveam inca idei :):).

De dimineata am fost la inminarea premiilor in cadrul Retelei Reporter European, organizata de API (am avut onoarea sa evaluez dosarele din concurs :) ), desi nu aveam emotii am simtit un termurici. Am observat cum eram tintit cu privirea de oamenii din retea si am inteles ca de vina e infatisarea mea si ca nu am ce face. Mi-am pierdut gindul vorbind, nu aveam fitzuica :), in schimba am invatat cred de data asta sigur cum sa ma comport si cum ar trebui sa arat in astfel de situatii. Am inteles ca a vorbi mult, tendinta indelung curmata in mine, la tema sau nu, e un fel de a te apropia de cei din jur.

Si vorbind de la inceput despre acea descatusare, sunt pus acum pe conceptualizat si creat.
Gata, ma apuc de creat !!! :)

Craciun Fericit!!!!!

Felicit toata lumea cu ocazia zilei de Craciun !!!

Multe succese, proiecte si granturi care ar imbunatati semnificativ viata in R. Moldova.

Fie ca in 2009 viata ONG-ista sa fie mai prodigioasa !!!

Si daca in oras nu stiu cine ar trebuie sa instaleze bradul de Craciun,
e bine sal fiecare al nostru.

Evaluarea Anului Tineretului

Am fost intrebat de un prieten daca am o atitudine fata de ceea ce se face in R. Moldova, cu precadere in domeniul tineretului. Ca reactie la raspunsul meu afirmativ, prietenul m-a invitat ca sa discutam ce am putea face la final de an - de an a tineretului - sa evaluam.

Drept rezultat al discutiei noastre constructive, planificam miercuri de a organiza un evenimnet public in care sa prezentam observatiile noastre fata de implementarea Planului de actiuni destinat Anului Tineretului, sa luam o atitudine, precum si sa oferim anumite recomandari, in opinia noastra, ca si reprezentanti ai tinerilor.

Evenimentul public va fi organizat in sala de conferinte a Agentiei Info-Prim, miercuri.

Despre acest eveniment gasiti pe blogul lui Tudor Darie si Adrian Lupusor.

Sfirsitul de an e intotdeauna spectaculos

Mare a fost mirarea ca blogul meu a fost vazut de mai multa lume, si am inceput sa ma conving ca chiar e buna ideea la care ma gindisem initial si de fapt timp pt a scrie se gaseste, caci numai asa cresti intelectual.

Ma bucur ca conceptul proiectului unei campanii de advocacy de deschidere a Parlamentului RM a trecut prima etapa si ca avem planificate pt inceputul lui 2009 anumite activitati.

Biblioteca Societatii Civile o vom deschide deja in ianuarie ;)

Studiul 100 de probleme pt 2008 este deja gata, mai trebuie sa tragem unele priviri pe text pt a nu scapa ceva si urmeaza numai prezentarea. Vedem cum o facem, fie la finalului lui 2008, fie la inceputul lui 2009.

Saptamina urmatoare am planificat un eveniment care ne priveste pe toti cei care ne consideram tineri, un eveniment de evaluare si de expunere a unor recomandari.

Revin cu detalii cit de curind.

Ginduri, ginduri

Toamna a inceput cu dreptul :). Chiar din prima zi de toamna a fost de inteles ca trebuie sa uitam de vara si de soare. E timpul meu preferat, pt ca numai toamna pot dormi fara vise, adica deconectare completa si in fiecare dimineata ma scol un alt om. Iar timpul de afara imi da ragaz ca sa inteleg ce am de facut, sa ma mai gindesc la planuri de viitor.

Toamna aceasta este plina de lucru, la fel cum vara a fost plina de vacanta. Vom lansa o campanie de advocacy pentru a transparentiza activitatea Parlamentului MD. Vom incerca sai convingem pe parlamentari de necesitatea transparentei celui important organ din tara.
In comparatie cu Romania, unde cetatenii pot contabiliza intreaga activitate a fiecarui parlamentar (au vot electornic) la noi poti prinde niste frinturi de sedinta parlamentara doar la TV, si atunci cind te uiti la TV. Iar pe net ai numai stenogramele sedintei plenare, fara a vedea undeva dezbaterile din comisiile permanente. Cineva spunea ca daca ar fi transparent, apoi Parlamentul MD ar fi cel mai urit de catre cetateni.:) Poate asa il facem si mai responsabil de ceea ce face. Voi reveni la acest subiect.

Mediatizarea ONG-urilor

Recent am primit un email de la Civic.md in care erau prezentate rezultatele unui sondaj online. Civic.md a pus umratoarea intrebare: Care din actiunile enumerate sunt cele mai eficiente pentru cresterea vizibilitatii ONG-urilor?
Mai jos sunt raspunsurile:
- 38.2% (13 voturi) Lucrul cu mass media (presa scrisa, televiziune si radio)
- 26.5% (9 voturi) Promovarea organizatiei prin intermediul membrilor si beneficiarilor (impartasirea experientelor positive)
- 20.6% (7 voturi) Prezenta pe web
- 8.8% (3 voturi) Elaborarea si distribuirea rapoartelor de activitate
- 5.9% (2 voturi) Distribuirea materialelor promotionale (brosuri, pliante, postere, carti de vizita, etc.)

Raspunsurile mau lasat un pic ingindurat. Parerea mea este ca ar trebui sa fie inverse rezultatele votului. Un ONG trebuie sa fie vizibil pentru beneficiarii sai, adica prin materialele care le elaboreaza, apoi prin rapoartele sale da dovada de credibilitate si activitate intensa dupa care urmeaza pagina sa web si massmedia. Utilizarea mass-mediei pentru promovare va duce la cunoasterea imaginii a ceea ce face ONG-ul si nu activitatea insasi a organizatiei. Parere mea.

ONG-urile din Moldova

Tot mai des astazi se vorbeste despre rolul societatii civile, mai exact al ONG-urilor, in sustinerea transformarilor demoractice dintro tara. Acest rol este atribuit tot mai des de autoritatile statului, cetateni, institutii internationale.

Dar ce este de fapt societatea civila in Moldova? De ce ea a aparut, de unde a aparut, cu ce traieste, si pentru ce exista?

Intrebari la care nu prea se agita lumea sa dea raspunsuri in "profunzime". Ai impresia ca pe nimeni nu intereseaza societatea civila, decit pe ea insusi. Desi, un stat demoractic ar trebui sa fie interesat si de acest aspect al vietii sociale.

Sunt un ONG-ist din Moldova, lucrez in mediul neguvernamental de 6 ani si imi permit sa faca unele constari, reflectii fata de acest subiect.

Întregiri la portretul mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei (1877-1943)

Întregiri la portretul mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei (1877-1943)

Ghenadie Mocanu
Doctorand

Mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei a reuşit să se afirme ca o personalitate de prim rang în cultura şi istoria Basarabiei la intersecţia secolelor XIX-XX. Cuvinte de laudă i-au adus primului Mitropolit al Basarabiei atît contemporanii, cît şi urmaşii săi în diferite discursuri şi articole de specialitate. Dar, îndeosebi, vlădica Gurie a cules vorbe de preţuire în primul rînd din partea neamului său, pentru care s-a şi jertfit.
În pofida unei activităţi prodigioase pe tărîmul cărturăresc şi de luminare a românilor basarabeni în perioada interbelică, biografia lui Gurie continuă să fie dominată de anumite pete albe. Existenţa acestor pete albe se datorează atît inexistenţei unei monografii care ar descrie întreaga activitate a lui Gurie , aşa cum se bucură alte personalităţi din aceeaşi categorie , cît şi datorită vitregiilor istorice care au eclipsat activitatea acestuia , lipsa anumitor documente de arhivă etc.
Lipsa interesului faţă de activitatea integrală a lui Gurie a şi determinat strecurarea unor erori în biografia acestuia, erori care au fost preluate şi multiplicate ulterior în diferite articole de către alţi cercetători. Pe lîngă acele erori semnalate se impune atenţiei şi discursul istoric faţă de activitatea mitropolitului Gurie, un discurs semi-mitificat. Dar vom reveni cu privire la analiza acestui discurs în alt articol.
În cele ce urmează vom încerca să clarificăm anumite momente legate de primii ani de viaţă şi formare a culturii generale a lui Gheorghe Grosu, viitorul călugăr (1902) şi mitropolit Gurie Grosu, încercînd a face anumit adăugiri la biografia acestuia pe cît ne este posibil.
Una din primele şi cele mai banale erori legate de biografia lui Gheorghe Grosu este chiar data naşterii acestuia. În toate articolele, pe care le-a consultat subsemnatul cu referire la data naşterii viitorului arhiereu, este prezentă ziua de 1 ianuarie 1877 . Cu toate acestea, potrivit certificatului de naştere, identificat în Arhiva Naţională a R. Moldova de către subsemnatul, Gheorghe Grosu s-a născut în ziua de 2 ianuarie 1877 . Eroarea din păcate nu este corectată de însuşi Gurie care a avut această posibilitate în lucrarea sa „Procesul şi apărarea mea. Denunţarea complotului apocaliptic – Bucureşti, Tip. A.B.C., 1937, p. 39” atunci cînd vorbeşte despre obîrşia acestuia. În opinia noastră, această eroare se trage chiar de la prima lucrare în care se descrie viaţa şi activitatea mitropolitului Gurie, scrisă de preotul Constantin Morariu în 1919 . Potrivit acestuia „în dimineaţa anului nou 1877 s-a născut în sa¬tul Nimorăni din ţinutul Chişinăului, plasa Ialoveni, cel dintâiu copil ai soţilor Ştefan şi Ecaterina Grosu căruia la botez i s-a dat numele Gheorghe”. Ţinem să menţionăm că Constantin Morariu este un contemporan al lui Gurie, iar lucrarea acestuia s-a bazat în primul rînd pe informaţii culese din presă, din discursurile arhiereului, precum şi pe informaţii auzite, fără o apreciere critică a acestora. Ulterior, data greşită a naşterii mitropolitului Gurie a fost preluată şi perpetuată de către cercetători pînă în ziua de azi. Importanţa stabilirii corecte a zilei de naştere a ilustrului mitropolit este deosebit de mare, în special în contextul organizării viitoare a unor activităţi de omagiere a acestuia.
Una alt aspect deosebit de important al formării culturale a lui Gheorghe Grosu a fost educaţia primită atît în familie, cît şi la şcoală. Iubirea faţă de biserică, Gheorghe a preluat-o de la tatăl său, Ştefan, cîntăreţ în strană în satul Nimoreni, care îl lua de mic cu el la biserică şi care se gîndea la o carieră bisericească pentru micuţul Gheorghe . Soarta a făcut ca la vîrsta de doar 8 ani Gheorghe să rămînă orfan, tatăl său fiind răpus de tifos . Rămasă văduvă cu 3 copii, mama lui Gheorghe a fost determinată să-l dea la Şcoala mănăstirească de la Curhi. Providenţa, probabil, a făcut ca înscrierea lui Gheorghieş (după cum îi zice preotul C. Morariu) să aibă loc deşi anevoios, mama acestuia fiind în necunoştinţă de cauză (şi datorită faptului că nu ştia ruseşte) a fost ajutată de părintele Meghie din Suruceni, acel părinte care a oficiat slujba funerară a tatălui lui Gheorghe şi cel care a îndemnat-o pe Ecaterina Grosu, mama viitorului ierarh, să-l dea la şcoala mănăstirească de la Curchi . Însă, pînă a merge Gheorghieş la şcoală, acesta a mai alergat 2 ani de zile în jurul casei şi prin sat, ca la vîrsta de 10 ani să înceapă studiile sale în lanţ.
Trebuie de menţionat că anume apartenenţa sa rurală, greutăţile cîmpului pe care a fost nevoit să le suporte alături de tatăl său, ajungînd orfan de la o vîrstă destul de fragedă şi fiind cel mai mare în familie, toate acestea la un loc au marcat profund formarea personalităţii ierarhului Gurie, precum şi viitoarea sa activitate, dedicîndu-se în totalitate poporului său pe tărîmul bisericesc. Anume acea smerenie şi dăruire de sine , Gheorghieş le-a luat din inima poporului său.
Cu părere de rău, pînă la moment cercetătorii au ignorat activitatea şcolară a lui Gheorghe Grosu, menţionînd din mers doar numele instituţiilor în care a studiat: un an la Mănăstirea Curhi (1878-1888), 4 ani la Şcoala Spirituală (1888-1892), 6 ani la Seminarului Teologic din Chişinău (1892-1898) şi 4 ani la Academia din Kiev (1898-1902). În cei 15 ani de studii, Gheorghe a avut nota 5 (excelent) la purtare la toate instituţiile, evidenţiindu-se printr-o purtare exemplară, fără a avea note rele sau absenţe nemotivate. Numele său este absent în listele elevilor cu astfel de corigenţe . Cît priveşte reuşita notelor, aceasta era una foarte înaltă. Potrivit certificatului de absolvire a Şcolii Spirituale, din totalul de 10 discipline, Gheorghe avea 4 note de 5, 5 note de 4 şi un 3 . Cît priveşte reuşita sa de la Academia din Kiev, din 24 de note Gheorghieş avea doar 4 note de 3, şi restul doar 4 şi 5, dintre care la limba germana şi evreiască avea nota 5, iar la limba latină nota 4 .
Educaţia morală primită în familie, precum şi în familia părintelui Vasile Gobjilă din Ruseşti Noi, l-a ghidat în a urma fără abatere idealurile sale. Spre exemplu, soţia părintelui Gobjilă, preoteasa de la Ruseşti verifica notele lui Gheorghieş, încurajîndu-l că daca va avea studii „ar putea să se facă tot ce ar vrea, chiar şi arhiereu” . Visul acestui copil urma să devină realitate aproape peste douăzeci de ani, însă cu mult chin şi osîrdie.
Deşi a studiat un singur an la Mănăstirea Curchi, această perioadă a marcat sever viitorul mitropolit. În discursul său de numire în funcţia de Arhiereu în anul 1918, acesta recunoaşte că la Curchi „în şcoală se învăţa numai ruseşte. Greu îmi venea mie, moldoveanului, să înveţe ruseşte, mai ales nu puteam face drept loviturile cuvîntului. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am învins greutăţile toate şi peste un an am trecut din şcoala mănăstirii Curchilor în şcoala Clericală din Chişinău şi apoi în seminar, fiind toată vremea al doilea elev din toţi” . Anume aceste clipe grele l-au determinat pe misionarul eparhial Gurie să stăruie publicarea a două lucrări pentru ajutarea poporului său să înţeleagă slujbele bisericeşti: Carte de învăţătură despre legea lui Dumnezeu alcătuită după mai multe manuale ruseşti, Chişinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chişinău, 1909; precum şi editarea jurnalului Bisericesc „Luminătorul” în limba română din 1908.
Însă pe lîngă osîrdia sa de a fi primul în clasă, fiind nevoit a studieze în limba rusă, Gheorghieş nu uita că este moldovean. În acest sens, l-au ajutat îndemnurile dascălilor cărunţi de la Ruseştii Noi. Unul din ei, moş Toma Rodreaunu, ia zis de nenumărate ori cînd Gheorghieş citea slavoneşte: „învaţă-te, Gheorghieş, şi moldoveneşte; moldoveneasca ţi-o fi ca o dobîndă pe lîngă rusească!” Şi el a învăţat a citi. Şi citea la „norod Cazaniile cu glas tare lămurit şi norodul asculta cu mare luare aminte”. Tot atunci, Gurie, fiind printre săteni a aflat că „ei sunt foarte întunecaţi, că nu ştiu nici chiar credinţă creştinească”. Potrivit amintirilor sale, încă la Academia de la Kiev, Gurie şi-a pus în gînd să se facă călugăr ca să poată sluji mai slobod poporului. În calitate de misionar, fiind nevoit să călătorească Gurie s-a convins că poporul său este mult mai întunecat decît sectanţii, simţindu-se obligat să înceapă activitatea sa pentru luminarea poporului, iar lipsa de cunoştinţe era determinată de necunoaşterea limbii ruse de către populaţia simplă şi lipsa cărţilor religioase de uz larg . Ulterioara s-a activitate a fost orientată anume pentru a acoperi aceste carenţe.
Din cele menţionate mai sus, am putut vedea în ce măsură copilăria şi anii de studii au marcat viitoarea activitate cultural-ecleziastică a lui Gurie Grosu în Basarabia în perioada interbelică atît în baza unor materiale de arhivă, cît şi din amintirile ierarhului şi a contemporanilor săi. În încercarea de a acoperi unele pete albe din viaţa şi activitatea ilustrului basarabean, discurs în care s-a inclus şi articolul de faţă, sperăm că studiile următoare vor putea să includă într-un tot întreg biobibliografia mitropolitului pentru a putea evoca la justa valoare activitatea acestuia.

Rezume
In this article, the author is presenting new data about biography of the Bessarabian Bishop Gurie Grosu and show in what measure his childhood was determinant for his cultural and ecclesiastic activity in Bessarabia in the interwar period.