Întregiri la portretul mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei (1877-1943)

Întregiri la portretul mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei (1877-1943)

Ghenadie Mocanu
Doctorand

Mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei a reuşit să se afirme ca o personalitate de prim rang în cultura şi istoria Basarabiei la intersecţia secolelor XIX-XX. Cuvinte de laudă i-au adus primului Mitropolit al Basarabiei atît contemporanii, cît şi urmaşii săi în diferite discursuri şi articole de specialitate. Dar, îndeosebi, vlădica Gurie a cules vorbe de preţuire în primul rînd din partea neamului său, pentru care s-a şi jertfit.
În pofida unei activităţi prodigioase pe tărîmul cărturăresc şi de luminare a românilor basarabeni în perioada interbelică, biografia lui Gurie continuă să fie dominată de anumite pete albe. Existenţa acestor pete albe se datorează atît inexistenţei unei monografii care ar descrie întreaga activitate a lui Gurie , aşa cum se bucură alte personalităţi din aceeaşi categorie , cît şi datorită vitregiilor istorice care au eclipsat activitatea acestuia , lipsa anumitor documente de arhivă etc.
Lipsa interesului faţă de activitatea integrală a lui Gurie a şi determinat strecurarea unor erori în biografia acestuia, erori care au fost preluate şi multiplicate ulterior în diferite articole de către alţi cercetători. Pe lîngă acele erori semnalate se impune atenţiei şi discursul istoric faţă de activitatea mitropolitului Gurie, un discurs semi-mitificat. Dar vom reveni cu privire la analiza acestui discurs în alt articol.
În cele ce urmează vom încerca să clarificăm anumite momente legate de primii ani de viaţă şi formare a culturii generale a lui Gheorghe Grosu, viitorul călugăr (1902) şi mitropolit Gurie Grosu, încercînd a face anumit adăugiri la biografia acestuia pe cît ne este posibil.
Una din primele şi cele mai banale erori legate de biografia lui Gheorghe Grosu este chiar data naşterii acestuia. În toate articolele, pe care le-a consultat subsemnatul cu referire la data naşterii viitorului arhiereu, este prezentă ziua de 1 ianuarie 1877 . Cu toate acestea, potrivit certificatului de naştere, identificat în Arhiva Naţională a R. Moldova de către subsemnatul, Gheorghe Grosu s-a născut în ziua de 2 ianuarie 1877 . Eroarea din păcate nu este corectată de însuşi Gurie care a avut această posibilitate în lucrarea sa „Procesul şi apărarea mea. Denunţarea complotului apocaliptic – Bucureşti, Tip. A.B.C., 1937, p. 39” atunci cînd vorbeşte despre obîrşia acestuia. În opinia noastră, această eroare se trage chiar de la prima lucrare în care se descrie viaţa şi activitatea mitropolitului Gurie, scrisă de preotul Constantin Morariu în 1919 . Potrivit acestuia „în dimineaţa anului nou 1877 s-a născut în sa¬tul Nimorăni din ţinutul Chişinăului, plasa Ialoveni, cel dintâiu copil ai soţilor Ştefan şi Ecaterina Grosu căruia la botez i s-a dat numele Gheorghe”. Ţinem să menţionăm că Constantin Morariu este un contemporan al lui Gurie, iar lucrarea acestuia s-a bazat în primul rînd pe informaţii culese din presă, din discursurile arhiereului, precum şi pe informaţii auzite, fără o apreciere critică a acestora. Ulterior, data greşită a naşterii mitropolitului Gurie a fost preluată şi perpetuată de către cercetători pînă în ziua de azi. Importanţa stabilirii corecte a zilei de naştere a ilustrului mitropolit este deosebit de mare, în special în contextul organizării viitoare a unor activităţi de omagiere a acestuia.
Una alt aspect deosebit de important al formării culturale a lui Gheorghe Grosu a fost educaţia primită atît în familie, cît şi la şcoală. Iubirea faţă de biserică, Gheorghe a preluat-o de la tatăl său, Ştefan, cîntăreţ în strană în satul Nimoreni, care îl lua de mic cu el la biserică şi care se gîndea la o carieră bisericească pentru micuţul Gheorghe . Soarta a făcut ca la vîrsta de doar 8 ani Gheorghe să rămînă orfan, tatăl său fiind răpus de tifos . Rămasă văduvă cu 3 copii, mama lui Gheorghe a fost determinată să-l dea la Şcoala mănăstirească de la Curhi. Providenţa, probabil, a făcut ca înscrierea lui Gheorghieş (după cum îi zice preotul C. Morariu) să aibă loc deşi anevoios, mama acestuia fiind în necunoştinţă de cauză (şi datorită faptului că nu ştia ruseşte) a fost ajutată de părintele Meghie din Suruceni, acel părinte care a oficiat slujba funerară a tatălui lui Gheorghe şi cel care a îndemnat-o pe Ecaterina Grosu, mama viitorului ierarh, să-l dea la şcoala mănăstirească de la Curchi . Însă, pînă a merge Gheorghieş la şcoală, acesta a mai alergat 2 ani de zile în jurul casei şi prin sat, ca la vîrsta de 10 ani să înceapă studiile sale în lanţ.
Trebuie de menţionat că anume apartenenţa sa rurală, greutăţile cîmpului pe care a fost nevoit să le suporte alături de tatăl său, ajungînd orfan de la o vîrstă destul de fragedă şi fiind cel mai mare în familie, toate acestea la un loc au marcat profund formarea personalităţii ierarhului Gurie, precum şi viitoarea sa activitate, dedicîndu-se în totalitate poporului său pe tărîmul bisericesc. Anume acea smerenie şi dăruire de sine , Gheorghieş le-a luat din inima poporului său.
Cu părere de rău, pînă la moment cercetătorii au ignorat activitatea şcolară a lui Gheorghe Grosu, menţionînd din mers doar numele instituţiilor în care a studiat: un an la Mănăstirea Curhi (1878-1888), 4 ani la Şcoala Spirituală (1888-1892), 6 ani la Seminarului Teologic din Chişinău (1892-1898) şi 4 ani la Academia din Kiev (1898-1902). În cei 15 ani de studii, Gheorghe a avut nota 5 (excelent) la purtare la toate instituţiile, evidenţiindu-se printr-o purtare exemplară, fără a avea note rele sau absenţe nemotivate. Numele său este absent în listele elevilor cu astfel de corigenţe . Cît priveşte reuşita notelor, aceasta era una foarte înaltă. Potrivit certificatului de absolvire a Şcolii Spirituale, din totalul de 10 discipline, Gheorghe avea 4 note de 5, 5 note de 4 şi un 3 . Cît priveşte reuşita sa de la Academia din Kiev, din 24 de note Gheorghieş avea doar 4 note de 3, şi restul doar 4 şi 5, dintre care la limba germana şi evreiască avea nota 5, iar la limba latină nota 4 .
Educaţia morală primită în familie, precum şi în familia părintelui Vasile Gobjilă din Ruseşti Noi, l-a ghidat în a urma fără abatere idealurile sale. Spre exemplu, soţia părintelui Gobjilă, preoteasa de la Ruseşti verifica notele lui Gheorghieş, încurajîndu-l că daca va avea studii „ar putea să se facă tot ce ar vrea, chiar şi arhiereu” . Visul acestui copil urma să devină realitate aproape peste douăzeci de ani, însă cu mult chin şi osîrdie.
Deşi a studiat un singur an la Mănăstirea Curchi, această perioadă a marcat sever viitorul mitropolit. În discursul său de numire în funcţia de Arhiereu în anul 1918, acesta recunoaşte că la Curchi „în şcoală se învăţa numai ruseşte. Greu îmi venea mie, moldoveanului, să înveţe ruseşte, mai ales nu puteam face drept loviturile cuvîntului. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am învins greutăţile toate şi peste un an am trecut din şcoala mănăstirii Curchilor în şcoala Clericală din Chişinău şi apoi în seminar, fiind toată vremea al doilea elev din toţi” . Anume aceste clipe grele l-au determinat pe misionarul eparhial Gurie să stăruie publicarea a două lucrări pentru ajutarea poporului său să înţeleagă slujbele bisericeşti: Carte de învăţătură despre legea lui Dumnezeu alcătuită după mai multe manuale ruseşti, Chişinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chişinău, 1909; precum şi editarea jurnalului Bisericesc „Luminătorul” în limba română din 1908.
Însă pe lîngă osîrdia sa de a fi primul în clasă, fiind nevoit a studieze în limba rusă, Gheorghieş nu uita că este moldovean. În acest sens, l-au ajutat îndemnurile dascălilor cărunţi de la Ruseştii Noi. Unul din ei, moş Toma Rodreaunu, ia zis de nenumărate ori cînd Gheorghieş citea slavoneşte: „învaţă-te, Gheorghieş, şi moldoveneşte; moldoveneasca ţi-o fi ca o dobîndă pe lîngă rusească!” Şi el a învăţat a citi. Şi citea la „norod Cazaniile cu glas tare lămurit şi norodul asculta cu mare luare aminte”. Tot atunci, Gurie, fiind printre săteni a aflat că „ei sunt foarte întunecaţi, că nu ştiu nici chiar credinţă creştinească”. Potrivit amintirilor sale, încă la Academia de la Kiev, Gurie şi-a pus în gînd să se facă călugăr ca să poată sluji mai slobod poporului. În calitate de misionar, fiind nevoit să călătorească Gurie s-a convins că poporul său este mult mai întunecat decît sectanţii, simţindu-se obligat să înceapă activitatea sa pentru luminarea poporului, iar lipsa de cunoştinţe era determinată de necunoaşterea limbii ruse de către populaţia simplă şi lipsa cărţilor religioase de uz larg . Ulterioara s-a activitate a fost orientată anume pentru a acoperi aceste carenţe.
Din cele menţionate mai sus, am putut vedea în ce măsură copilăria şi anii de studii au marcat viitoarea activitate cultural-ecleziastică a lui Gurie Grosu în Basarabia în perioada interbelică atît în baza unor materiale de arhivă, cît şi din amintirile ierarhului şi a contemporanilor săi. În încercarea de a acoperi unele pete albe din viaţa şi activitatea ilustrului basarabean, discurs în care s-a inclus şi articolul de faţă, sperăm că studiile următoare vor putea să includă într-un tot întreg biobibliografia mitropolitului pentru a putea evoca la justa valoare activitatea acestuia.

Rezume
In this article, the author is presenting new data about biography of the Bessarabian Bishop Gurie Grosu and show in what measure his childhood was determinant for his cultural and ecclesiastic activity in Bessarabia in the interwar period.